Recurs la Eminescu

"Dar, domnilor, mi-e ruşine să fiu român! Dar ce fel de român! Român care vrea a-şi fi însuşit monopolul, privilegiul patriotismului şi-al naţionalităţii – aşa român de paradă mi-e ruşine să fiu. Naţionalitatea trebuie simţită cu inima şi nu vorbită numai cu gura. Ceea ce se simte şi se respectă adînc, se pronunţă arareori! Evreii vechi n-aveau voie să pronunţe numele dumnezeului lor! Iubesc poporul românesc fără a iubi pe semidocţii şi superficialităţile sale." (Manuscris 2257)

"Mai bine rob în ţara drepţilor decît om mare în ţara în care neonestitatea, trădarea nocturnă, vicleşugul şi pehlivănia sînt merite şi titluri de înaintare." (Manuscris 2264)

"Numai în zilele voastre individualităţi fără talent, fără caracter, fără muncă ajung miniştri şi oameni mari... [...]

Demagogia la un popor bătrîn îl descompune repede, dar unuia tînăr îi ia pentru cîtva timp minţile. Căci, în adevăr, ce e mai periculos decît iluzia la care dă naştere Costinescu, Carada, Stolojan e tutti quanti, că fără muncă, fără merit, fără un dram de creieri sănătoşi, poţi ajunge milionar?" (Timpul, 16 mai 1882)

"De aceea nu e nimic serios în România. Azi, unul proclamă republica, mîine e ultramonarhist; azi reprezintă o idee, mîine alta; toate în acelaşi mod superficial." (Timpul, 1 august 1981)

"Pare că s-ar simţi că Hunedoara e leagănul dinaştilor români, de-aceea s-aruncă cu toată furia de maghiarizare asupra acestui ţinut. E probabil că şi dinaştii Moldovei sînt originari din Haţeg. Nepotul de soră al celui din urmă Piast Ludovic I, rege polon şi maghiar, a donat, la 1363, satul Zalazd din ţinutul Hunedoarei contelui Vladislav, fiul lui Muşat din Almaglu, şi fiilor săi Petru, Ioan, Alexandru şi Muşat. Un Petru Muşat e Domn în Moldova (1373-1392) şi întemeietorul dinastiei din care, ca culminare, a răsărit Ştefan V Muşat cel Mare. Chiar maramureşenii par din Haţeg. Ce e Maramureş decît o combinare între numele român al Porţii de Fier (Marmura) şi numele Mureşului care curge la nordul ţinutului?" (Timpul, 5 iunie 1883)

"...vînzarea Bucovinei va fi o veşnică pată pe împărăţia vecină, de-a pururea o durere pentru noi. Dar nu vom lăsa să se închidă această rană. Cu ale noastre mîini o vom deschide de-a pururea, cu ale noastre mîini vom zugrăvi icoana Moldovei de pe acea vreme şi şirurile vechi, cîte ne-au rămas, le vom împrospăta în aducere aminte, pentru ca sufletele noastre să nu uite Ierusalimul." (Curierul de Iaşi, 30 septembrie 1877)

"Chestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o chestiune de existenţă pentru poporul român. [...]

Nenorocirea ce mare ce ni se poate întîmpla nu este că vom pierde şi rămăşiţa unei provincii pierdute; putem să piredem chiar mai mult decît atît, încrederea în trăinicia poporului român. [...]

Statul român de astăzi a trecut prin mai multe zguduiri şi rămîne statornic, fiindcă are două temelii: conştiinţa românilor şi încrederea marilor naţiuni europene.

Dacă vom cîştiga de trei ori atît pămînt pe cît avem şi vom pierde aceste temelii, statul român, fie el cît de întins, va deveni o creaţie trecătoare; iar dacă ne vom păstra temeliile de existenţă socială, Rusia ne poate lua ce-i place şi pierderile vor fi trecătoare.

Astăzi e dar timpul să întărim, atît în români, cît şi în popoarele mari ale Apusului, credinţa în trăinicia poporului român.

Rusia vrea să ia Basarabia cu orice preţ: noi nu primim nici un preţ.

Primim un preţ – am vinde; şi noi nu vindem nimic!" (Timpul, 10 februarie 1878)

Notă: Am extras citatele din Mihai Eminescu, Opere Politice, Ed. Timpul, Iaşi, 1997