luni, 21 martie 2011

Protest împotriva discriminării foştilor deţinuţi politici legionari

C O M U N I C A T
Asociaţia pentru Memorie Identitară „Carpaţii” a luat act cu indignare de iniţiativa legislativă a parlamentarului liberal Raymond Luca, privind excluderea de la drepturile prevăzute prin Legea 221 / 2009, a foştilor deţinuţi politici condamnaţi de regimul totalitar antonescian, precum şi de intenţia declarată a autorităţilor de resort de a adopta această măsură.
Punctul de vedere al Guvernului, favorabil revizuirii, precum şi discutarea acesteia, proiectată pentru marţi 22 martie 2011, în Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor, denotă intenţia autorităţilor de a adopta această măsură legislativă.
Printre obiectele de activitate ale Asociaţiei „Carpaţii”,  figurează şi cinstirea şi promovarea memoriei unor personalităţi care au avut un aport deosebit în lupta de Rezistenţă împotriva regimului totalitar-comunist, luptînd şi sacrificîndu-se pentru Libertatea şi Demnitatea naţiunii române”. Credincioşi acestui obiectiv, precum şi principiilor Statului de Drept, care exclud discriminarea pe motive politice sau ideologice, condamnăm cu fermitate iniţiativa legislativă a liberalului Raymond Luca, pe care o considerăm iresponsabilă, discriminatorie şi menită să redeschidă vechi răni în societatea românească, periclitînd pacea socială.
Raymond Luca ignoră cu bună ştiinţă adevărul istoric conform căruia peste 70 % din foştii deţinuţi politici anticomunişti au fost legionari, precum şi faptul că majoritatea nucleelor de rezistenţă anticomunistă din munţii României au fost organizate de legionari. După cum tot legionari au fost luptătorii paraşutaţi de avioanele americane în România, pentru întărirea rezistenţei armate, şi executaţi de comunişti în 1953.
Mult mai grav ni se pare punctul de vedere al Guvernului Nr. 1546/16.06.2011. Constatăm că documentul semnat de premierul Emil Boc, reia practic teze ale propagandei oficiale a regimului comunist.
Astfel, primul ministru afirmă că „în perioada postbelică, majoritatea statelor europene, democratice sau nu, au luat măsuri împotriva membrilor şi susţinătorilor organizaţiilor de tip fascist şi a colaboratorilor regimului nazist (condamnări în justiţie, descalificare administrativă, lipsifrea temporară de drepturi cetăţeneşti, exproprieri, amenzi etc.)”, „măsuri punitive (...) implementate ca urmare a  mai multor decizii luate la nivel internaţional sau naţional”. Premierul concluzionează că „nu poate fi pusă pe acelaşi plan condamnarea celor care s-au împotrivit regimului comunist, în numele unui crez democratic, cu aceea a reprezenanţilor şi militanţilor unei mişcări totalitare, extremiste, care doreau înlocuirea unui totalitarism cu altă formă de totalitarism”. Trebuie să observăm că onor consilierii d-lui prim-ministru stau prost în privinţa cunoştinţelor istorice, iar consultanţa Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc pare a nu fi de nici un folos ştiinţific.
Cu acest prilej, ne facem datoria de a-l informa pe prim-ministrul Emil Boc că Tribunalul Internaţional de la Nurnberg nu a inculpat şi nu a condamnat nici un legionar, Mişcarea Legionară nefigurînd pe lista organizaţiilor fasciste interzise. În urma înaintării, în 1945-1946, a unor memorii către autorităţile americane la Frankfurt am Main şi Glasenbach (Austria), legionarii au fost exoneraţi de orice acuzaţie de crimă împoriva umanităţii ori crimă de război, în condiţiile în care alte mişcări naţionaliste considerate fasciste au fost condamnate de Tribunal.
Mai mult decât atât – şi documentele existente inclusiv la CNSAS susţin acest adevăr –serviciile secrete americane au stabilit colaborări cu legionarii încă din 1945, pentru depistarea elementelor comuniste infiltrate de sovietici cu scop subversiv în zona de ocupaţie americană.
După 1949, în cadrul unui proiect subordonat direct preşedinţilor Harry S. Truman şi Vincent Auriol, între serviciile secrete americane şi franceze, pe deo o parte, şi Mişcarea Legionară, pe de altă parte, s-a desfăşurat o colaborare constînd în antrenarea şi paraşutarea pe tritoriul României ocupate de soviete a unor voluntari legionari cu scopul organizării de acţiuni informative şi operative, în perspectiva declanşării unui război între blocul NATO şi URSS. Toţi legionarii paraşutaţi au fost prinşi de Securitate şi executaţi.
De asemenea, documentele istorice şi mărturiile supravieţiuitorilor, atestă că imediat după invadarea ţării de către sovietici şi instaurarea regimului comunist, legionarii au constituit în toate regiunile Carpaţilor româneşti structuri de rezistenţă armată, cu scopul declarat de a sprijini, prin acţiuni de gherilă, o eventuală ofensivă aliată împotriva URSS.
Menţionăm că o mare parte a combatanţilor acestor grupuri de rezistenţă fuseseră închişi, ca legionari, între 1941 şi 1944, printre ei numărîndu-se: Ion Gavrilă Ogoranu (Munţii Făgăraşului), fraţii Paragină (Munţii Vrancei), Nicolae Purcărea (Munţii Argeşului), grupul Unguraşu-Baciu (masivul Uturea-Bacău), grupul Păun-Şercăianu (munţii Buzăului) şi mulţi alţii.
Oare dl prim-ministru şi dl Raymond Luca îşi pot închipui că aceşti legionari luptau alături de aliaţii occidentali avînd ca scop instaurarea „unei alte forme de totalitarism”? Ori că americanii au colaborat cu ei, paraşutîndu-i în România, pentru a înlocui comunismul cu fascismul?
Nu vrem să insistăm asupra absurdului acestor afirmaţii.
Iar cea mai bună garanţie că legionarii militau pentru acelaşi regim întemeiat pe principiile statului de drept se află în lucrarea Destinee du nationalisme, publicată în 1951 la Paris, în care Horia Sima afirmă viabilitatea sistemului democratic de guvernare, punînd efectivele naţionaliste din exil în slujba salvgardării acestui sistem aflat sub ameninţarea expansiunii sovietice.
Etichetările pripite de genul „totalitarist” sau „fascist” trebuie evitate, mai cu seamă în condiţiile în care ele erau folosite intens de propaganda comunistă la adresa adversarilor politici, inclusiv a legionarilor. Prin reluarea lor, oficialităţile statului român de astăzi îşi însuşesc, poate involuntar, punctele de vedere ale regimului ilegitim şi criminal – condamnat de altfel de preşedintele Traian Băsescu.
În opinia noastră, derapajele antidemocratice şi cu caracter discriminatoriu, contrare principiilor fundamentale ale drepturilor omului, de genul iniţiativei legislative a domnului Raymond Luca – susţinută de Guvernul României, nu fac decât să confirme faptul că România de astăzi continuă să fie condusă de oameni formaţi la şcoala defunctului regim comunist, incapabili să se debaraseze de şabloanele ideologiei al căror produs sînt, indiferent de apartenenţa politică din acest moment.
Considerăm că punerea în practică a acestei măsuri legislative nu face decît să redeştepte în societatea românească vechi tensiuni şi resentimente, readucînd în actualitate fantomele şi spaimele trecutului totalitar, şi îndepărtînd mult perspectiva realizării unei reale reconcilieri naţionale.
Asociaţia pentru Memorie Identitară „Carpaţii” cere cu fermitate Parlamentului României să nu adopte această iniţiativă legislativă. Înainte de a vota, cerem tuturor parlamentarilor să îşi îndrepte gîndul o clipă la cei care, în urmă cu jumătate de secol, şi-au sacrificat tinereţea şi viaţa pentru apărarea demnităţii şi libertăţii poporului român, pentru ca noi astăzi să putem trăi într-un regim parlamentar.
Adoptarea modificării legii 221/2009 ar însemna condamnarea încă o dată a acestor luptători pentru Libertatea şi Demnitatea poporului român.
În aceste condiţii, ne rezervăm dreptul de a acţiona în justiţie pe cei care, în accepţia noastră, aduc o ofensă memoriei acestor eroi, precum şi acela de a face cunoscut forurilor internaţionale acest incalificabil abuz împotriva drepturilor omului.

21 martie 2011
Asociaţia pentru Memorie Identitară „Carpaţii”
Preşedinte
Florin Dobrescu

1 Comentário:

Anonim spunea...

Ceea ce se doreste ... continua.
Nestingherit, ba chiar stimulat de "si mai adevaratii" (inconstienti ?).
Recomand "si mai adevaratilor" sa disece (istoric evident)si pe acest "pagan" de mai jos.
Nici el nu merita a fi considerat un crestin "adevarat".
I-as ruga sa "incadreze" toate personajele.
Cat despre Raymod "Luca ... si cu Dej" atata timp cat este aliat cu "tatuca", iar Uniunea Sovietica Ailalta este mai perfida decat Albionul si ne pune in rand cu criminalii de razboi notorii in vestitul lor muzeu al holocaustului...
Dar mai avem putin si vom dispare.
Economic oricum nu mai exsitam de mult.
O sa vedem ce raspundem ficare la Judecata Neamurilor !

Gamaliel
P.S. "Felicitari" Fedoplatonului. A infrant si el un pic "romantismul" lui Codreanu.
-----------
În septembrie 1538, conform planurilor dintre aliaţi, sultanul în fruntea unei oşti ce număra, după izvoare contemporane între 150.000 şi 200.000 oameni, năvăleşte în Moldova. Concomitent, hotarele de est sunt atacate de tătarii din Crimeea, iar cele de vest de către oştile Ţării Româneşti şi Ungariei. Din nord ele erau sprijinite de trupele regelui polonez. Împresurat de duşmani, Petru Rareş hotărăşte să împiedice unirea trupelor otomane cu cele ale Poloniei şi ale Hanatului din Crimeea şi, în parte, reuşeşte. Când însă otomanii, în înaintarea lor spre nord au trecut de Iaşi, marea boierime din gruparea Băneştilor şi Arbureştilor, condusă de Mihu, portarul de Suceava, şi Gavril Trotuşan logofătul, în fruntea detaşamentelor de călăreţi, l-au părăsit pe Petru Rareş. În aceste condiţii domnul abandonează lupta cu otomanii şi se retrage în Transilvania, în cetatea Ciceu, care îi aparţinea ca feudă.

Întrucât Petru considera că numai cu sprijinul sultanului îsi poate recăpăta domnia, i-a scris acestuia, cerându-i iertare. La începutul anului 1540, la invitatia sultanului, Petru a plecat spre Constantinopol, unde, cu mari cheltuieli, a făcut demersuri pentru reînscăunarea sa în Moldova. Actiunile sale pentru reluarea domniei au primit un sprijin neasteptat în decembrie 1540, prin asasinarea lui Stefan Lăcustă de către boieri si înăltarea în domnie a lui Alexandru Cornea fără înstintarea sultanului.
În acest context, la 9 ianuarie 1541, după primirea steagului de învestitură din partea sultanului, Petru porneste spre Moldova. Întâmpinat de boieri la Brăila, Petru îl prinde pe Alexandru Cornea la Galati, unde acesta a fost executat. Principalii trădători din 1538, boierii Mihu, Trotusanu, Crasnăs si Cozma, au fost prinsi în cetatea Romanului si ulterior au fost si ei executati (la 11 martie 1541), capetele lor fiind trimise sultanului.